Interviu cu Ioana Picoș: „Adevărul iese întotdeauna la suprafață și schimbă conștiințe”

La Gala susținătorilor vieții, organizată de Studenți pentru viață pentru a le mulțumi tuturor celor implicați în organizarea și promovarea Marșului pentru viață, a avut loc premiera primei piese de teatru despre criza de sarcină: „În loc de discurs”, un one-woman show cu actrița Ioana Picoș, scris și regizat de Ivona Boitan. Nu știm dacă este prima astfel de piesă din lume, dar cu siguranță este prima scrisă și produsă în România. După Gala susținătorilor vieții, Stiripentruviata.ro a vorbit cu Ioana Picoș despre piesă și despre criza de sarcină.

În cea mai recentă piesă cu care ai revenit în teatru joci 10 personaje feminine. Care dintre cele 10 roluri ți-a ridicat mai multe probleme și de ce? Și care ți-a plăcut cel mai mult?

Toate personajele sunt aparte. Nu am mai jucat până acum niciun astfel de rol, prin urmare a fost nevoie de o atenție deosebită pentru fiecare în parte. Nu am mai jucat rol de doctoriță, măicuță, polițistă, jurnalistă, bebeluș, fată de la țară, stewardesă, deci a fost de lucru. Dar atunci când faci ceea ce îți place, munca este răsplătită. Toate personajele îmi plac fiindcă pe toate le iubesc. Sunt parte din mine.

Nu ți-ai ascuns niciodată convingerile pro-viață, chiar le-ai promovat activ. Cum sunt ele văzute de breasla artiștilor?

Majoritatea nu înțeleg aceste valori, ci au o viziune distorsionată asupra lor. Au senzația că dimensiunea pro-viață înseamnă interzicerea avortului. Toată această idee eronată există și din cauza mass-mediei, care așa a promovat lucrurile.

Prea puțini au stat să caute să vadă ce înseamnă Marșul pentru Viață, care sunt scopurile lui (informații care se găsesc pe pagina oficială a marșului și în comunicatele de presă), care sunt scopurile centrelor de sprijin pentru femeile aflate în criză de sarcină, ce înseamnă criză de sarcină. Prea puțini au stat de vorbă cu o femeie însărcinată, să vadă ce probleme reale are. Tratează lucrurile sunt tratate superficial.

Există însă și persoane care înțeleg. Nu mulți, dar sunt. Și aceia se împart între oameni care nu ies în față să spună că au convingeri pro-viață de teamă să nu fie ostracizați, dați afară de la serviciu etc. Și sunt și aceia care își asumă poziția pro-viață inclusiv public și chiar promovează aceste lucruri. Este greu, dar nu imposibil. Suntem tot mai mulți de la an la an și asta mă bucură foarte mult.

Ai avut și de suferit din cauza acestor convingeri?

Bineînțeles. Am fost înjurată, mi s-a dat unfriend de pe rețelele de socializare de către foști colegi sau chiar regizori cu care am lucrat, nu am mai fost chemată la castinguri de către anumite persoane.

Chestiunea este că Dumnezeu întotdeauna te ajută atunci când faci binele. Și asta s-a întâmplat și în cazul meu. S-au cernut singuri. Atât pot ei momentan. Nu m-am supărat pe ei. Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Eu am avut proiecte tot timpul. Și mai mult decât atât, mi-am permis (la propriu și la figurat) să îmi aleg proiectele. Este un lux! Majoritatea fac ce o fi, doar să mai câștige un ban. Și este trist. Păcat însă că proiectele sunt de calitate inferioară. Dar îi înțeleg și pe actorii care fac asta, fiindcă și artiștii au facturi de plătit și până la urmă trebuie și ei să trăiască. Ei au crezut că dându-mă la o parte mă pedepsesc. A fost exact invers! Am scăpat de oamenii toxici din viața mea și mi s-au alăturat oameni frumoși, sănătoși sufletește, alături de care este o reală plăcere să lucrez.

Sunt și persoane care, indiferent de ceea ce am promovat, mă cheamă în continuare. Aceștia sunt adevărații profesioniști, care nu încurcă borcanele, pe care eu îi respect foarte mult. Eu-actor îmi fac treaba la teatru, la filmări. Eu în viața privată sunt un om ca oricare altul, care are dreptul la propria opinie cu privire la aspectele vieții. Iar asta nu ar trebui să facă diferența dintre a chema sau nu pe cineva la castinguri. Nu chemi în proiecte pe acela care e neserios, pe acela care face probleme la repetiții sau la filmări, care este superficial în joc șamd.

Ai vorbit la viața ta cu mai multe femei în criză de sarcină. Ne poți prezenta pe scurt situațiile respective? Ce le-ai spus?

O fată care stătea cu chirie într-o garsonieră, părăsită de iubitul care o înșela cu vreo patru alte femei, cu afacerea proprie care doar ce dăduse faliment, cu părinții despărțiți, cu frați care erau care încotro, află că este însărcinată. Ai zice că cel mai bun lucru ar fi să facă avort, nu? Mai ales că fostul iubit o amenința cu bătaia dacă nu avortează. Concluzia: i-am fost alături, am dormit la ea acasă, am fost cu ea la medicul ginecolog, la dermatolog, oriunde a fost nevoie. I-am făcut cumpărăturile (avea sarcină toxică și primele patru luni a stat la pat vomând și apa pe care o bea). Când a născut, am fost acolo. Eu și soțul meu. Am botezat copilul, am ajutat-o în primele luni cu cele necesare, am stat cu ea. Au trecut trei ani de atunci. Acum, fata și-a făcut o schimbare de carieră, s-a specializat pe un domeniu care îi place, are succes, și-a luat apartament, are mașină. Mi-a spus că ceea ce a determinat-o să reușească în viață a fost copilul, altfel nu s-ar fi mobilizat.

O alta, mamă a trei copii, gravidă cu al patrulea, se gândea să facă avort, mai ales că stăteau într-o casă închiriată și aceea vai de ea. Am vorbit cu ea, am sprijinit-o afectiv, financiar, am devenit nași de cununie pentru ea și soțul ei și nași de botez pentru copilul care s-a născut ulterior. Acum trăiesc într-o căsuță a lor (ceea ce înainte nu exista). Primesc și acum sprijin, dar și tatăl lucrează în străinătate și copiii merg la școală.

O alta, nemăritată, cu un copil de trei ani, a rămas gravidă cu un alt bărbat decât tatăl primului copil, cu care însă nu voia să aibă o relație serioasă (căsătorie etc). Sfătuită (forțată, șantajată) de mamă și bunică să avorteze. Bătută de mama ei într-un acces de furie. Amenințată de mamă că o lasă baltă cu toate (financiar) și că îi va lua primul copil. Tatăl primului copil, un pierde-vară. Tatăl copilului nenăscut, proaspăt divorțat, cu alți patru copii din prima căsnicie. Fata, pro-viață. Nu dorea să avorteze, dar era presată din toate părțile să facă avort. Cu idei de genul: „Eu și bunica vom muri de supărare dacă nu avortezi, ne bagi în pământ, ești o egoistă fiindcă nu te gândești la noi…” „Dacă e un copil cu handicap? Dacă îl va tulbura pe primul copil? Cu ce îi vei crește?” etc

Am vorbit cu ea, am vorbit cu mama ei, cu bunica ei. A trebuit să vorbesc cu ea zilnic. Am reasigurat-o că noi nu plecăm nicăieri, că nu ne dezicem de ea și o vom ajuta pe tot parcursul sarcinii și după aceea atât cât va fi nevoie. Acum este foarte fericită, lucrează part-time, primul copil este foarte încântat că va avea o surioară și ea așteaptă să nască. Copilul din burtică este sănătos. Lucrurile s-au liniștit.

Din experiența ta, ce anume le poate determina pe femei să aleagă viața pentru copiii lor?

Să simtă că sunt sprijinite. Să simtă că se pot baza pe cineva. Că au la cine să apeleze atât pentru nevoile afective, psihologice, dar și cele financiare. Maternitatea este minunată, dar este totodată o perioadă de vulnerabilitate. Femeia este mai sensibilă. Dacă femeile sunt reasigurate în mod constant că nu sunt singure, atunci ele au curajul să aducă pe lume copilul, fiindcă văd că nu sunt singure.

Cum crezi că poate ajuta piesa de teatru „În loc de discurs” la mobilizarea unor energii pro-viață în societate?

Spectacolul „În loc de discurs” este un spectacol în care interpretez 10 personaje. Zece persoane cu vieți diferite, care provin din medii diferite, au un nivel diferit de educație, dar care au un lucru în comun: criza de sarcină. Atunci când oamenii văd acest spectacol, ei pot înțelege mai bine situațiile de criză de sarcină. Ei pot vedea real ce înseamnă asta. Nu este vorba despre un text dintr-o carte sau o statistică rece. Pe de altă parte, multe femei își văd propria viață. Altele văd viețile mamelor lor sau ale bunicilor lor. După acest spectacol, îți pui semne de întrebare dacă ești om sănătos la cap. După acest spectacol, ar trebui să fii zid ca să nu simți nimic. Orice ființă umană cred că înțelege măcar o mică parte din acest spectacol. Fiindcă este vorba despre realități. Sunt adevăruri. Iar adevărul are o caracteristică esențială: iese întotdeauna la suprafață și schimbă conștiințe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *