Liderii mondiali se feresc să folosească cuvântul „creștini”

Atacul asupra creștinilor din Sri Lanka, în timpul slujbei de Înviere, îmi provoacă de două ori revoltă: pe de-o parte, pentru că și după 2000 de ani de la Învierea lui Hristos, creștinii sunt supuși persecuțiilor, iar pe de altă parte, pentru că mari lideri ai lumii vorbesc despre creștini ca fiind ”închinători de Paști”.

Numele este prima formă de respect, și practic prima formă de a fi. Când se naște un copil, prima dată îi alegem un nume. Să nu știe doamna Clinton, domnul Obama că aceia care ”venerează” Paștele se numesc creștini și acest nume vine de la Christos (Hristos)? Că prin asumarea acestui nume, noi, creștinii, din start ne raportăm la El? 

În mesajele de compasiune pentru victimele atentatului din Sri Lanka, Hillary Clinton a scris că se roagă ”pentru toți cei afectați de groaznicele atacuri asupra închinătorilor de Paști”, iar Barack Obama a calificat drept atacuri asupra umanității „atacurile asupra turiștilor și închinătorilor de Paști din Sri Lanka”. Degeaba au adăugat cuvinte despre ”ziua închinată iubirii, salvării și reînvierii”, degeaba și-au exprimat solidaritatea! Ferindu-se să-i numească creștini, Clinton și Obama au mai lovit o dată victimele, în ceea ce aveau ele mai sfânt.

„Conform unui raport ACN International publicat anul trecut și citat de Newsweek, creștinismul este cea mai persecutată religie din lume, iar „persecuția și genocidul comise împotriva creștinilor sunt mai rele decât oricând în istorie”. La aceleași concluzii ajunge și un raport PEW tot din 2018, care arată că restricțiile anti-religioase sunt în creștere, în întreaga lume, în ultimii zece ani, iar creștinismul este cea mai persecutată religie.” (Active News).

„Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic”…

În cazul nostru, al creștinilor, din cauza pasivității s-a ajuns la situația ca de Crăciun să nu mai vorbim despre Nașterea lui Hristos, să nu mai avem voie să reprezentăm, în spațiile publice, scena tradițională a ieslei, așa cum se întâmplă în unele țări vest-europene. Se consideră că scena biblică ofensează alte credințe, uitându-se că Europa s-a ridicat pe fundație creștină. Acolo, Maica Domnului și Sfântul Iosif sunt dați la o parte pentru a face loc unui bătrânel grăsuț, vesel și cu obrăjorii roșii care aduce cadouri. Paștele este desacralizat, nu mai este despre minunea Învierii lui Iisus Hristos, despre lumina sfântă, despre starea de renaștere sufletească, despre sentimentul puterii de a continua fiindcă „Hristos a înviat”, ci este despre mulți iepurași colorați care „fac” ouă. 

Sărbătorile creștine importante sunt înlocuite cu practici superficiale, comerciale sau sunt interzise. De pe turlele catedralelor, sunt date jos crucile. 

Or, dacă doi foști lideri ai lumii se feresc să pronunțe cuvântul „creștin”, ce putem aștepta de la fundamentaliști?

Propovăduim libertatea, dar de ce nu toți sunt liberi să creadă în ce religie vor, mai ales că nu afectează pe cei din jur cu absolut nimic?! 

Eu refuz să tac. Refuz să mă tem. NU îmi este rușine cu credința mea! 

Libertatea religioasă este UN DREPT și dacă nu îl apărăm, tot mai mulți oameni vor plăti cu viața, indiferent că se vor afla în Europa sau în alt loc de pe planetă. Atât timp cât nu încalcă legea, fiecare om are dreptul să își practice religia. 

Mă rog pentru toți creștinii mărturisitori și pentru familiile lor, să îi întărească Dumnezeu în aceste clipe de grea încercare. 

Sus să avem inimile!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *