Poți avea copii dacă suferi de infertilitate?

Știu că a trecut destul de mult timp de când nu am mai scris pe blog. Motivul este unul foarte întemeiat: în viața noastră de familie a avut loc o minune; sunt însărcinată! Mulți dintre voi știau asta din postările de pe rețelele mele de socializare, mulți nu știați. Acum, că au trecut câteva luni bune de la aflarea veștii, am decis că este un moment oportun să vorbesc despre un subiect din ce în ce mai des întâlnit dar despre care puțini discută în mod deschis (ba de rușine, ba de frica de a nu fi arătați cu degetul). Infertilitatea. Cum îți poți da seama dacă tu și partenerul vă încadrați în posibilitatea de a suferi de infertilitate? Regula nr. 1 spune că dacă a trecut minimum un an de când încercați să aveți un copil iar el întârzie să apară, înseamnă că ar trebui să faceți o vizită la un medic specialist. ATENȚIE! Medicul specialist NU înseamnă un ginecolog oarecare, ci un ginecolog care să aibă supraspecializare pe infertilitate! Pentru bărbați se merge la androlog.

Poate vă întrebați de ce m-aș apuca eu să scriu despre asta. Ei bine, fiindcă și noi ne-am confruntat cu o astfel de problemă și am decis că dacă experiența noastră va ajuta pe cineva, ar trebui ca ea să existe în spațiul public pentru cei care nu mai știu ce să mai facă. Nu sunt medic. Ceea ce voi scrie, este strict ceea ce am trăit noi.

Încep prin a spune că la începutul căsniciei noastre, la aproximativ o lună, am aflat că sunt însărcinată. Am fost foarte fericită și chiar mândră că ne-a ieșit pasiența atât de repede. După 6 săptămâni de sarcina însă, când încă trăiam pe norișori, la ecografie, mi s-a spus că, din păcate, viața care trăia în pântece, se oprise din evolutie. Șoc. Am simțit că îmi pică cerul în cap. Nu mai înțelegeam nimic. Am decis să ne adunăm forțele și după 6 luni, să încercăm din nou. Toată lumea ne spunea că se mai întâmpla bucuria apariției unui copil, vor veni sigur și alții, să nu ne panicăm. Despre acest episod voi scrie în detaliu în viitor. Ce vreau să spun este că nu am acceptat ce mi-a zis dr. ginecolog la care mergeam atunci, și anume să mai aștept să mai rămân de vreo 2 ori însărcinată și dacă și de acele dăți se oprește totul din evoluție, de-abia atunci să începem să facem investigații. Am hotărât împreună cu soțul meu să aflăm ce se întâmplă, imediat. Ceva îmi spunea să nu stau! Să caut! În urma unor analize de sânge, făcute de d-na Dr Uscătescu (hematolog) am aflat că sufăr de trombofilie (am sângele gros) și am câteva mutații genetice (foarte des întâlnite la populația caucaziană, se pare) iar asta ar fi putut fi o cauză de oprire din evoluție a sarcinii. Nu este o boala contagioasă, pur și simplu așa te naști. De cele mai multe ori, există cineva din familie pe care moștenești.  Mi-am zis că gata, am aflat cauza deci când voi rămâne din nou însărcinată voi ști să fac Clexane și totul va fi bine! Of…câtă naivitate… Un alt copil tot nu apărea. Am luat vitamine. Nimic. Am mers mai departe cu investigațiile și am descoperit ca sufăr de tiroidită autoimună (se mai numeste și Hashimoto și este o boală autoimună care afectează în timp tiroida). M-am bucurat că am aflat lucrul acesta fiindcă la o eventuală sarcină, trebuie început imediat un tratament cu Euthyrox, astfel încât, copilul să nu fie afectat. Dar toate astea erau afecțiuni care trebuiau ținute sub control DUPĂ ce rămâneam însărcinată. Nu erau cauze de infertilitate! Deci ce anume nu ne lăsa să devenim părinți?! În tot acest timp, am început să ne perindăm pe la diverși medici specializați pe infertilitate. Fiecare cu schema lui, cu părerea lui. În paralel făceam și eu căutări pe Internet pentru a înțelege mai bine în ce ape mă scald și ce vor oamenii aceia să zică. Dupa ce primii doi medici au decis clar că trebuie să facem FIV (fertilizare in-vitro) am stat și am procesat un pic informațiile de până atunci. Nu găsise nimeni cauza care să determine DE CE nu mai apare un copil. Și deja iată, trecuse mai mult de un an de la incidentul cu sarcina oprită din evoluție. Mi-am dat seama că trebuie să mai caut până când voi da de un medic apt să găsească problema și apoi sa dea soluția corectă! Din fericire, rugăciunile ne-au fost ascultate și l-am descoperit pe Dr. Andreas Vythoulkas care își desfășoară activitatea atât în România cât și în Grecia. Am stabilit o programare și ne-am dus la el cu un dosar plin de analize. Eram foarte curioasă ce va spune fiindcă eu consiseram că am toate analizele posibile, la zi. După un examen ecografic în care a stabilit că aparatul meu reproducător arată  foarte normal, mi-a luat dosarul la puricat și a spus așa: „Asta e tot ce aveți?” Am rămas mască și eu și Mihai. Răspund „Da…nu este suficient?” Îmi spune „Lipsesc o serie de analize foarte importante” Nu puteam să cred! Nu acoperisem totul?! Sau poate…Vrea să inventeze analize ca să ne ia mai mulți bani? Sau poate chiar are dreptate?… Milioane de gânduri și trăiri ne-au năpădit atunci. Eram debusolați, obosiți, frustrați și nu mai știam ce să credem și pe cine. De aproape 2 ani încercam să aflăm CE SE ÎNTÂMPLĂ?! Am hotărât împreună cu Mihai că dacă tot am ajuns așa departe, să încercăm și cum spune Dr Vythoulkas. Trebuie să recunosc faptul că a ajutat mult modul lui de a se purta cu pacienții, căldura lui sufletească și răbdarea de a răspunde la întrebările mele nenumărate. După ce am facut și ultimele analize și am ajuns la el la cabinet cu rezultatele, domnul doctor concluzionează: ești suspectă de endometrioză.  Citisem despre problema asta cu un an în urmă (endometrioza fiind a doua cauză infertilitate la femei), dar când l-am întrebat pe primul doctor la care fusesem dacă e posibil să am așa ceva,  s-a uitat la mine ca la o prostănacă  și mi-a zis „De crezi că ai putea avea asta? Faci un FIV și dacă nu iese, vedem dacă nu cumva ai și endometrioză.” Mă  bucur că atunci am fost inspirată și l-am luat pe soțul meu de mână și am plecat, căutând alt medic. Ei bine iată ca analiza pe care Dr.  Vythoulkas mi-a dat-o să o fac, și anume, CA 125 spunea că există șanse să am endometrioză, numai că nimeni nu se gândise să îmi facă analiza asta în acești 2 ani! Endometrioza nu se diagnostichează decât sub operație laparoscopică.  Dar analiza CA 125 poate să dea indicii despre cât de mare e posibilitatea de a avea așa ceva. Poate fi endometrioză de grad 1,2,3 sau 4. Nu am mai așteptat și împreună cu soțull meu, am plecat la clinica din Grecia a domnului doctor unde tot el a făcut și intervenția. Puteam să o facem și la clinica din România dar sincer, aveam nevoie de o schimbare de peisaj. Domnul doctor avea dreptate. Aveam enodmetrioză. CD-ul primit ulterior m-a ajutat să văd tot ce se întâmplase pe parcursul intervenției. Nimeni nu știe de la ce apare endometrioza. Poate avea simptome sau nu. Este foarte înșelătoare și trebuie să existe un medic foarte dedicat care să vrea până în pânzele albe să afle cauza (sau cauzele) pentru care nu apare un bebeluș. Ei bine, în cazul nostru, o endometrioză nedescoperită și un uter inflamat de la răceli trecute și netratatate, au fost suficiente să ne pună pe bară timp de 2 ani.

Aș vrea să fac o precizare: cauzele de infertilitate sunt 50% masculine și 50% feminine. Soțul meu și-a făcut toate analizele necesare pentru a vedea dacă nu cumva există cauze serioase și din punctul acesta de vedere. Nu se poate ca doar femeia să faca investigații iar bărbatul nu. Pot fi probleme mixte.

Încă un aspect important: infertilitatea nu înseamnă ca ești mai puțin bărbat sau mai puțin femeie. Înseamnă că,  undeva, ceva nu merge corect și trebuie tratat. Da, Dumnezeu face minuni, dar să stai și să aștepți să apară un copil fără să mergi la medic este la fel de stupid cu a sta acasă știind ca ai probleme cardiace așteptând să îți dea Dumnezeu o inimă nouă. Dumnezeu a lăsat să existe medicii și medicina. Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. Ca să tratezi trebuie întâi să știi ce ai. Mă bucur că Dr. Vythoulkas are aceasta filosofie: trebuie pus un diagnostic corect și complet. Una fără cealaltă nu se poate.

Ca să concluzionez: în decembrie 2016 făceam operația de endometrioză iar în februarie 2017 aflam că sunt însărcinată! Iată că am reușit fără FIV-ul despre care ne spuseseră ceilalți medici. S-a putut mult mai simplu în cazul nostru! 

Nu cred că există „cauze necunoscute” de infertilitate ci doar cauze nedescoperite.

Un ultim gând: infertilitate NU înseamnă automat FIV (fertilizare in-vitro). Așa cum spune și Dr. Vythoulkas, în cazurile de infertilitate, doar circa 30% dintre cupluri ajung să necesite FIV, restul de 70%, rezolvând problema mult mai simplu. Dar pentru asta trebuie să mergeți la medic! Nu vă negați șansa de a fi părinți. Știți voi…omul propune, Dumnezeu dispune. Noi am gândit că vrem să știm că am făcut tot ce se putea omenește posibil pentru a avea un copil. Dacă Dumnezeu ni-l trimite bine, dacă nu, măcar aveam sufletul împăcat că noi am încercat.

Știu că sunt multe persoane care citesc rândurile acestea și care se confruntă cu astfel de probleme. Vă înțeleg. Am trecut pe cărarea asta. Durere, fustrare, “de ce”-uri, un gol sufletesc… Unele cupluri ajung din păcate și la divorț (am auzit de astfel de cazuri). Din fericire pentru mine și soțul meu, toată povestea asta ne-a apropiat și mai mult, ne-a maturizat și responsabilizat. Ce vreau să vă spun este că aceasta este o încercare pe care Dumnezeu nu o dă întâmplător. De altfel, cred sincer că Dumnezeu nu dă nimănui mai mult decât poate duce și toate au un rost.  Fără ceea ce am trăit în toți anii ăștia, nu aș fi aflat de trombofilie (motiv pentru care acum, pe timpul sarcinii fac injecții zilnic cu Clexane – și nu, injecțiile astea nu sunt o modă, sunt o necesitate în cazul de față); mai departe, nu aș fi aflat de tiroidită (pentru acest motiv iau Euthyrox pe timpul sarcinii, bineînțeles, după un consult la medicul endocrinolog); nu aș fi aflat că aveam o carență de Vitamina D (acum rezolvată). Repet: nimic nu este întâmplător. Toate aceste lucruri, au condus la faptul că în clipa în care Dumnezeu ne-a trimis din nou bucuria unei sarcini, noi deja știam să gestionăm momentul și eram pregătiți să o întâmpinăm corect, astfel încât să minimalizăm pe cât posibil șansele ca ceva să meargă greșit. Inchei prin a vă sfătui să mergeți la medic! Este păcat să nu vă dați o șansă reală! Găsiți un medic foarte bun, cu care să rezonați. Care să nu vă trateze superficial și care să fie dedicat.

Vă urează succes și răbdare în acest demers o mămică și un tătic fericiți!

20 thoughts on “Poți avea copii dacă suferi de infertilitate?

  1. Buna,
    Si eu ma numar printre femeile diagnosticate cu infertilitate. Totul a inceput in urma cu aprox 4 ani cand eu si sotul meu am decis ca este momentul si ne dorim un copil. Nu am crezut ca o sa fie un drum atat de lung si dureros pt a fi o familie completa. Dupa un an de incercari fara rezultat am fost la un medic ginecolog foarte bun care m-a diagnosticat cu polip endometrial si care m-a asigurat ca prin operatie de histeroscopie problema se rezolva. Zis si facut! M-am programat in saptamana urmatoare la operatie, a fost extirpat un polip destul de mare care actiona ca un sterilet. La scurt timp a urmat a doua operatie de histeroscopie, de control de aceasta data, pt a se asigura ca totul a fost extirpat. Au urmat apoi alte cateva luni in care am incercat sa obtinem o sarcina pe cale naturala, insa in fiecare luna mergeam la dr pt a urmari ovulatia si a vedea ce se intampla cu organismul. Am facut foarte multe analize: de sange si nu numai, de asemenea si sotul meu. Problema era la mine…organismul nu raspundea la tratamentul primit, mai exact mi s-a spus ca am ovare micropolichistice si nu aveam ovulatie in fiecare luna. Am primit tratam cu clostilbegyt o perioada, apoi am facut injectii in burta cu Gonal F..toate fata rezultat. In tot acest timp am continuat cu investigatii pt a gasi si alte cauze, mi s-au facut analize pt rezerva ovariana, histerosalpinografia ( verifica permeabilitatea trompelor uterine), teste de trombofilie, a treia operatie de histeroscopie…nu s-a gasit nimic concret. Ajunsesem sa trec prin toate starile posibile: de la disperare, la invinovatire( pt ca “problema” era la mine), la depresie. Toate tratamentele hormonale pe care le-am facut in aceasta perioada m-au epuizat fizic si psihic si am clacat. La doi ani de incercari nereusite am lesinat la metrou, epuizata fizic si psihic, insa nu am renuntat. Am realizat ca trebuie sa-mi fac ordine in ganduri, ajunsese sa fie o obsesie obtinerea unei sarcini iar presiunea celor din jur nu ma ajuta deloc. M-am hotarat sa ma duc la psiholog sa-mi pun ordine in ganduri. Acesta m-a facut sa inteleg un lucru f important si anume ca singura persoana care ma poate ajuta sunt EU. Asa ca, am luat-o de la capat cu un alt dr. M-am programat la prof Marinescu Bogdan de la Spitalul Giulesti. M-am dus cu toate analizele si investigatiile facute in peste doi ani, le-a analizat cu atentie si mi-a spus ca o sa obtinem o sarcina pe cale naturala. Un an de zile m-a monitorizat luna de luna, uneori de trei ori pe luna, am facut tratam hormonale in continuare, 3 inseminari nereusite si cand ar fi trebuit sa fac a 4-a si ultima inseminare pana in FIV minunea a aparut!! Natural, la o luna dupa o inseminare nereusita. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut testul de sarcina pozitiv, doua linii la fel de intens colorate. Urmeaza sa avem un baietel, sunt insarcinata in 27 de saptamani si inca nu imi vine sa cred bucuria ce ni se intampla si pt care am luptat atat de mult. Este prima data cand scriu despre exprienta mea, imi doresc sa ofer incredere si altor femei care se lupta cu aceasta problema, sa stie ca nu sunt singure, ca trebuie sa lupte pt ceea ce-si doresc si ca trebuie sa gaseasca putere sa o ia de la capat atunci cand simt ca nu mai pot.

    1. Anca, felicitări pentru luptă și pentru reușită! Da, știu că tratamentul hormonal este epuizant. Mă gândesc că poate s-a desfundat ceva în cele 3 inseminări sau s-a curățat cine știe ce. Oricum, stimularea de inseminare este infinit găsi blândă decât cea pentru FIV. Dar… Atunci când îți dorești ceva, lupți. Numai cine nu încearcă nu câștigă. Mulțumesc pentru că ai împărtășit experiența ta, Doamne ajută să fie de folos și altor cupluri care se luptă cu infertilitatea. Te îmbrățișez mămico și îți urez sarcină și naștere ușoare! 🙂

  2. Felicitări! Ce fericire câștigată cu atâtea frământări și încercări, dar cum ai scris, cu folos totuși. Sunt convinsă experiența aceasta personală împărtășită cu atâta generozitate va fi de folos și altor femei. Vom da mai departe
    Sunt impresionată de această experiență . Nimeni nu bănuia, de la distanță, prin ce ce treceți.
    Să vă binecuvânteze Dumnezeu cu un copil sănătos, să fiți fericiți și împliniți!

    1. Da, știu că din Facebook pot părea lucruri ceea ce nu sunt și altele reale, trec pe lângă. Am vorbit deschis despre subiect fiindcă am întâlnit femei și am fost la rândul meu, o femeie care spera și simțea nevoia să afle experiența altora. Dacă nimeni nu spune nimic, nu ne putem ajuta. 🙂

  3. Draga Ioana,
    Ma bucura nespus de mult minunea aparuta in viata voastra si deschiderea ta 🙂
    De 4 luni de zile, eu si sotul meu o avem in brate pe minunata Maria. La fel ca si tine, am pierdut o sarcina, am asteptat, apoi am investigat, ne-am rugat mult si iata, ca Dumnezeu ne-a raspuns si minunea s-a produs cand ne asteptam mai putin 🙂
    Povestea noastra poate fi citita pe larg aici:
    http://seintamplaminuni.blogspot.ro/2017/05/niciodata-nu-am-iubit-atat-de-mult.html
    (imi cer scuze ca nu reiau povestea aici, ci trimit link, insa ingrijirea bebelinei imi ocupa tot timpul)
    Pe aceasta cale, doresc si eu sa indemn toate doamnele ce isi doresc un bebe, sa nu deznadajduiasca, sa caute raspunsuri si sa lupte alaturi de sotii lor, pentru ca Domnul cu siguranta va lucra prin oameni si le va raspunde! In cazul nostru, Domnul a lucrat prin Dna. Dr. Carp Veliscu Andreea (Giulesti si Columna Medical Center).
    Dupa cum spuneai si tu, Ioana, infertilitatea nu te face neom, iar investigatiile este necesar sa fie facute atat de sotie, cat si de sot. Sincer, mi se pare ca sotul dovedeste multa dragoste si grija fata de familia sa implicandu-se activ in procesul de investigare. Pe noi ne-a legat tare mult perioada investigatiilor, deoarece atunci am inteles ce OM mi-a daruit Domnul langa mine 🙂
    Va doresc multa sanatate, curaj, nadejde si bucurie! Sarcina senina si nastere usoara!
    Cu mult drag,
    Nicoleta, mama Mariei 🙂

    1. Nicoleta, da. Și eu sunt de părere că un bărbat adevărat este acela care este realist. Care face echipă cu soția. Și astfel, lucruri frumoase se întâmplă 🙂 Să vă trăiască bebelina! ❤️

  4. Încã de la primele rânduri am bãnuit cã sigur avea sã fie si trombofilia prezentã. Fac parte din categoria femeilor care au hotãrât sã facã toate investigatiile necesare înainte de a rãmâne însãrcinatã. Asa am descoperit cã am trombofilie si alte probleme pe care incerc sã le rezolv vara aceasta. Ne dorim sã ne prindã Crãciunul cu un bebe pe drum.
    Problema ar fi cã parcã sunt prea multe de tratat si timpul trece foarte repede…

    1. Te înțeleg. Consider că este foarte pragmatic modul în care pui problema și te scutește de eventuale sarcini apărute și pierdute (chestiune care nu ar face decât să te streseze și mai mult). Cu analize la zi și un medic priceput, cred că veți avea bebelușul mult dorit 🙂 Să vă ajute Dumnezeu! 👶

  5. Și noi am avut aceiași problema de infertilitate. După analizele mele au urmat cele ale soțului. S-a dovedit că stresul și-a pus amprenta asupra lui și spermatozoizi lui erau puțini și leneși. Ce-i drept căreacția mea nu a fost dintre cele mai bune…dar datorita soțului meu am revenit la sentimente mai bune. Puteam la fel de bine să fi avut eu probleme.La noi era foarte clar că nu avem nici o șansă decât cu FIV și nu de oricare ci de tip ICSI. Ce sa spun? Că tratamentul nu m-am afectat în mod special cât a făcut-o costul tratamentului… faliment direct! Dar mă rog. Cineva acolo sus ne iubește și a prins din prima amândoi blastocisti, dar din păcate unul nu a reușit să aibă activitate cardiacă ( cică e vorba de 40% șanse în cazul sarcinilor gemelare). Mă rog ca să scurtez povestea după o sarcină super ușoară am o minunăție de băiețel alăptat exclusiv.
    După cum ziceai moralul ridicat e pe primul loc. Suntem foarte zen și asta se vede.
    Sarcină ușoară!
    Baftă multă!
    Monica Popa

    1. Ați avut șansă mare! Să se prindă din prima este super! Dacă v-au mai rămas embrionasi, mă gândesc că nu îi lăsați, nu? Eu una aș face tot ce am. Tot copiii mei ar fi. 🙂 Felicitări pentru alăptare exclusivă! Este cel mai bun și frumos lucru pe care o mamă îl poate face pentru copilul ei 🙂 Nu există lapte mai sănătos decât cel matern 💗

    1. Mulțumesc! Am luat (pentru că făcusem laparoscopia pentru Endometrioză și histeroscopie pentru a vedea uterul pe interior) tratament cu antibiotic. Și pentru că în urma histeroscopiei s-a văzut inflamația uterului, am luat 3 săptămâni de Augmentin. Care… Iată că și-a făcut efectul 🙂

  6. Ioana, povestea ta seamana foarte mult cu a mea. Si eu am descoperit problema abia dupa 2 ani atunci cand am dat de un medic competent. Am ramas cu un gust amar cat de usor se poate recomanda fiv-ul in loc sa depisteze adevarata problema.
    Felicitari si multa sanatate!

    1. Exact! De-asta am plecat de la ceilalți medici și de-asta am rămas la Dr Vythoulkas. Am fost pe aceeași lungime de undă 🙂

  7. Ioana, povestile noastre sunt asemanatoare…Si eu am ramas foarte usor prima data insarcinata, mi s-a oprit din evolutie la 6 sapt, am aflat de trombofilie apoi de tiroidita autoimuna…Dupa aproximativ 10 luni de la pierderea sarcinii am ramas insarcinata! Dupa o depresie urata, am ajuns la o maicuta de la manastirea Zamfira care m-a sfatuit sa duc o icoana cu sf Stelian la biserica, ceea ce am si facut. Cand am iesit din biserica, am intrat sa cumpar lumanari si acolo am vazut o carte de rugaciuni cu sf Efrem si am cumparat-o. In carte am gasit un acatist pentru cei care isi doresc copii si in prima luna in care am inceput sa il citesc, am ramas insarcinata! Acum fetita mea are 2 ani si jumatate si este o minune de la Dumnezeu! Experienta asta m-a invatat ca un copil vine atunci cand trebuie in viata ta si nu as schimba cu nimic cursul evenimentelor, deoarece tot ce am trait a fost pentru ca EA sa faca parte din viata noastra!

    1. Și noi am citit. Am citit Acatistul Sfinților Ioachim și Ana, Sfântului Efrem (exact cea despre care spui), Brâul Maicii Domnului, adus de la Athos. Dar pe lângă toate acestea, și medicul are rolul lui. Se completează 🙂

  8. Doamne, te mai urmăream uneori pe rețelele de socializare, dar nu mi-am imaginat o clipă că ești o persoană atât de autentică, altruistă, sinceră, și care empatizează. Sunt impresionată, ești o persoană minunată. Unii oameni chiar merită să aibă fani. Sincer.

    1. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumose. Mă bucur dacă articolul ajută. Știu câtă nevoie am avut și eu în acea perioadă de zbucium lăuntric și acesta este motivul pentru care am decis să fac acest pas și să dezvălui acest capitol din viața noastră. Cred că noi, oamenii, trebuie să ne ajutăm, să ne spijinim. Iar o vorbă bună și împărtășirea unor sentimente, pot face minuni pentru cineva care caută. Toate bune îți doresc 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *