O călătorie la Sibiu. De ce am acceptat să mă duc acolo?

Ca și anul trecut Asociația Studenți pentru Viață – filiala de la Sibiu m-a contactat pentru a prezenta spectacolul caritabil „Sărbători pentru toți”. Studenții și artiștii au pregătit, fiecare după pricepere, muzică populară autentică, muzică patriotică, folk, colinde, cu gândul ca la final spectatorii să doneze atât cât consideră pentru o cauză nobilă (anul acesta banii donați s-au dus la căminul pentru copii “Prichindelul” din Sibiu). După cum ați văzut și în filmarea live de pe Facebook (care acum are peste 5.000 de vizualizări) sala a fost plină, iar artiștii au delectat auzul tuturor!

 

Studenți pentru Viață are ca scop ajutorarea fetelor și femeilor aflate în criză de sarcină (care sunt însărcinate, dar nu le sprijină nimeni și nu au posibilitatea de a se întreține). De asemenea, această asociație ajută și familiile cu copii care au venituri mici, și mai coordonează periodic și strângerea de bani, jucării, alimente pentru orfelinate. Ajutorul este în măsura în care oamenii donează sau se oferă să fie voluntari (indiferent de vârstă).

Consider că cea mai frumoasă formă de voluntariat este aceea de a fi voluntar pentru a salva vieți de bebeluși și a ajuta mame singure sau în nevoi. Ce poate fi mai frumos decât să știi că (și) datorită ție un copil s-a născut și are toată viața înainte?  Din toate aceste motive am acceptat să vin la Sibiu și să prezint acest eveniment important.

Am pornit spre eveniment de la București  spre Sibiu cu trenul (pentru a evita oboseala suplimentară a condusului). În vagon am stat cu trei grecoaice (una dintre ele mi-a spus că îi place culoarea rujului meu). De aici a pornit o întreagă discuție: de unde sunt (din București) și unde merg (la Sibiu, să prezint un concert caritabil), de unde sunt ele (din Atena) și unde vor să ajungă (la Brașov, să vadă centrul orașului) etc. Au fost fascinate de munți, de peisaje în general și nici nu au părut foarte deranjate de condițiile din tren (la clasa 1 nu ai priză și uneori nici săpun la baie). Un moment surprinzător a fost acela când a intrat doamna pentru a taxa biletele. A deschis ușa compartimentului și, înainte de a ne zice orice, s-a uitat pe geam apoi și-a făcut semnul crucii! Instinctiv, ne-am uitat toți într-acolo și am văzut ce a determinat-o să facă acest gest. Treceam prin dreptul Bisericii Călătorului (așa am aflat că i se spune). Am făcut și noi semnul crucii. Ne-a spus că nu are timp să se ducă la biserică (deși era exact din acel loc), din cauză că este tot timpul pe drumuri dar atunci când vede biserica se roagă chiar și în tren fiind.

Am avut o întârziere de 15 minute, chestiune care m-a stresat puțin, deoarece în circa o oră începea evenimentul. Când am ajuns în culise, artiștii repetau de zor. Am revăzut straiele populare autentice și m-am bucurat mult că nu au dispărut. La București mai rar vedem așa ceva. Publicul a fost minunat, artiștii au încântat pe toată lumea și evenimentul a fost un succes!

După spectacol am avut posibilitatea să stau de vorbă cu voluntarii de la Sibiu (tineri MINUNAȚI!) și am străbătut puțin și orașul (Doamne, ce frig este la Sibiu!)

A doua zi m-am întâlnit la Catedrală cu doi prieteni de pe Facebook (da, ne-am împrietenit pe Facebook și acum la Sibiu ne-am văzut pentru prima dată). Soț și soție. Oameni frumoși, calzi, artiști (ce mai… setul complet)  Împreună cu ei și cu Mihai Țăruș (vice-președintele de la Studenți pentru Viață – Sibiu) stăteam în biserică, moment în care a apărut un nou caz pentru asociație. O tânără cu un copil de mână cerea bani pentru mâncare. Am întrebat-o dacă ar fi de acord să meargă cu noi la magazin să îi cumpărăm mâncare. A încuviințat. După ce i-am cumpărat două sacoșe cu alimente, am aflat că mai are un bebeluș de 6 luni acasă. Acesta va fi noul caz al asociației. Mihai va merge la ea acasă pentru a vedea ce nevoi are. Va posta pe pagina asociației cazul ei (și cu fotografii) iar doritorii o vor putea ajuta.

Am mers apoi să vizităm târgul de Crăciun. M-am bucurat să văd și produse de post acolo (le mai găsiți și sub denumirea raw-vegan). Da. În postul Crăciunului este firesc să vrei să ai și produse de post la un târg. Am mâncat o fondantă! L-am întrebat pe vânzător ce dulciuri are de post. A enumerat și a zis și fondante. Nu am mai mâncat așa ceva de… aproape 20 de ani. Am vrut să cumpăr, dar prietenii mei nu serveau și nu puteam să cumpăr o singură fondantă. Vânzătorul a auzit conversația și mi-a zis: “Uitați, luați de la mine o fondantă. Ce culoare vreți?” În acel moment m-am simțit ca o copilă și, cu cel mai mare zâmbet pe chip, i-am zis: “Vreau o fondantă ROZ!” A fost așa de bună! Am vizitat apoi casa bunicii Scufiței Roșii

Am văzut lupul deghizat!  

M-am pus în papucii lui Moș Crăciun 😀 

Am văzut cea mai frumoasă iesle cu Iosif, Maria și Iisus (totul sculptat în lemn), am vizitat Muzeul Brukenthal, am fost la un restaurant și am mâncat cel mai bun somon cu cele mai bune legume gătite apoi a venit clipa despărțirii de oamenii frumoși și dragi și de frumosul Sibiu cu promisiunea că mă voi mai întoarce.

Trenul a întârziat o oră; am stat de vorbă cu o doamnă de 78 de ani care ținea în mână o carte de rugăciuni așteptând să vină trenul. Am povestit multe (mai mult ea, fiindcă era o plăcere să o asculți depănând amintiri). Când ne-am despărțit, prietena mea, Denisa, i-a oferit o portocală. Răspunsul doamnei Virginia (așa o cheamă) a fost de neuitat: “Să o găsești în Rai”. Ce frumoși sunt oamenii educați, decenți și fără ifose.  Oamenii firești!

Când a sosit trenul la peron, din grabă mi-am uitat telefonul mobil la încărcat pe un calorifer în gară (mulțumesc, Denisa, pentru că ai fugit și mi l-ai adus când mi-am amintit de el în tren!). Am avut aer rece în toate cele 7 ore de drum (mă bucur că am avut inspirația de a lua geaca de schi la mine) dar mi-au ținut cald un peisaj frumos de admirat pe geam, o carte bună pe care am citit-o cu drag și (mai ales) dorul de acasă…

Vă las aici o fotografie făcută din tren cu apusul de soare și închei spunând că oamenii sunt minunați atunci când fac lucruri bune. Și mă bucur că eu îi cunosc și îmi oferă șansa de a fi și eu un om mai bun prin intermediul lor.

7 thoughts on “O călătorie la Sibiu. De ce am acceptat să mă duc acolo?

  1. Tanar cu ambitii, ce pot aprecia foarte tare la tine este pozitivitatea. Gasesti lucruri frumoase de povestit si incerci sa ajuti. Nu cred prea tare in Dumnezeu asa cum observ ca sunt fanii pe aici, dar frumusetea sufleteasca chiar ma bucura enorm. Pare rau ca nu cunosc mai multe asa persoane:(
    Nu inteleg cum ai gasit ceva frumos la acel tren pe care il urasc, dar ai gasit ceva ce sincer pot aprecia.

    Mult succes din partea mea.

    1. Mulțumesc pentru aprecieri Rob 🙂 Sper ca și ce voi scrie în continuare să te bucure 🙂 Toate bune îți doresc!

  2. M-a bucurat foarte mult sa revăd Sibiu prin ochii tai ,Ioana.Noi iubim foarte mult Sibiul ,avem amintiri deosebite,copiii noștri au fost încurajați sa studieze în Sibiu,iar călătoriile cu trenul pentru mine au fost o adevărată plăcere, chiar de la Brăila la Sibiu.
    Viața studențească în Sibiu este o adevărată șansă pentru tineri ,atât pentru studiu,dar și pentru o veritabila viața culturala și distractiva,având în vedere festivalurile anuale ce se desfășoară anual.Mă bucur pentru ca ai acceptat invitația tinerilor studenți patru viața.
    Te felicit pentru participarea ta la un asemenea eveniment și pentru toată activitatea ta și te pup cu drag, Diana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *