Cel mai longeviv sitcom din România, Gina și comunismul

Am fost întotdeauna de părere că ceea ce este al tău este pus de-o parte. Însă la fel cred și că Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. Cam așa s-a întâmplat să fac și eu parte din distribuția celui mai longeviv sitcom din România și anume binecunoscutul serial “La bloc” de la Pro Tv.

Totul a început cu un sms în care mi se spunea că a doua zi se face un casting la Buftea pentru un rol într-un serial. Era în 2007, iar eu făceam modelling. Nu mă interesa prea mult subiectul actoriei, întrucât voiam să fac muzică. Zona actorilor mi se părea ciudată (deh… văzusem în urmă cu mulți ani o piesă de teatru mediocră și avusesem impresia că este reprezentativă pentru tot acest domeniu). Evident că am greșit să gândesc astfel, dar aspectul acesta l-am înțeles câțiva ani mai târziu.

Țin minte că eram în vizită la bunica mea atunci când am primit acel sms (nimic nu e întâmplător!). Ea a remarcat că m-am indispus și m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am zis, iar răspunsul ei a fost cel care m-a determinat totuși să merg. Mi-a spus: “Încearcă, ce ai de pierdut în definitiv?”

img_9449

A doua zi am plecat la Buftea. Eram multe fete. Ni se spusese să avem la noi o ținută “sexy” pentru probă. Nu prea mi-a convenit treaba asta, dar am reușit să gândesc o variantă de compromis și de bun simț. Este foarte ușor să scapi pe panta vulgarului în astfel de situații și era ceva ce nu îmi doream să risc. Fetele care veniseră acolo arătau ca în revistă. Unele aveau genți de firmă pe care le fluturau ostentativ, altele aveau silicoane, altele buze cu acid hialuronic, meșe, gene false etc. Mai erau câteva care arătau totuși natural. Mi-am zis că nu am ce căuta acolo și am vrut să plec. Coordonatoarea mi-a zis că e păcat să nu încerc dacă tot am făcut atâta drum până acolo.

img_9454

Este adevărat că îmi place să termin activitățile începute, prin urmare am rămas. Am luat foile cu textul, m-am retras pe malul lacului de la Buftea și am repetat. Nu aveam cursuri de actorie, pur și simplu am interpretat după cum am simțit că ar fi mai bine și mai firesc. Am intrat penultima (tot încercam să îmi fac curaj). Mă schimbasem, aveam o cămașă albă baby-doll, o pereche de pantaloni drepți scurți și (evident) tocuri (de 10 sau 12cm).

img_9477

A fost primul și ultimul casting pe care l-am dat cu toată lumea de față (inclusiv cu celelalte candidate). În afară de ședințe foto și reclame nu aveam experiență, dar m-am aruncat în poveste. Partenerul meu (Cătălin Bordea) a fost foarte drăguț, relaxat și mi-a transmis și mie starea asta (iată cât de important este să ai un partener bun de joc!). S-a dat “Acțiune!” și am început dialogul. Trebuia să fie un mix între o prezență sexy, dar cu idei de pe vremea lui Ceaușescu. De aici rezulta și umorul situației. Am aflat cu timpul că de fapt comedia este lucru serios și nu este ușor de jucat. A trecut totul foarte repede, am relaționat cu Cătălin, totul a fost firesc. Când am terminat proba mi-am dat seama că se așternuse liniștea în camera aceea mare.

img_9982

Mi s-a strâns inima. Am crezut că m-am făcut de râs. Tremuram toată. Regizorul mi-a mulțumit, am ieșit de acolo printre celelalte fete care mă felicitau. Am cerut un pahar cu apă, simțeam că adrenalina era la cote maxime. M-am schimbat în hainele normale, am ajuns acasă și m-am apucat să-i fac de mâncare cățelului. Nu m-am mai gândit la casting. După câteva ore mi-a sunat telefonul.

  • Bună! Ioana?

  • Da.

  • De la Buftea te sun. Să știi că ai luat castingul.

  • Poftim?…

  • Da. Felicitări! Domnului Boncea i-a plăcut foarte mult proba dată de tine! O mică problemă este. Până mâine trebuie să fii blondă.

  • Dar eu sunt brunetă (?!)…

  • Știu dar te vor blondă. Mâine te așteptăm la Buftea la proba de haine și machiaj și… să fii blondă!

  • Dar cum de m-au luat pe mine, care nu am studii în domeniu???

  • Oh… Acesta a fost de fapt al treilea rând de casting făcut pentru acest rol. Au fost la probă sute de fete. Întâi au adus actrițe profesioniste, care nu dădeau bine la cameră, erau exagerate, nu a fost ce trebuie. Apoi au adus modele. Acelea dădeau bine la cameră, dar nu convingeau pe text. Și acum, a treia oară, au adus din ambele zone și te-au ales pe tine!

Și astfel a început primul rol serios din viața mea. GINA.

img_9601

Au urmat sute de secvențe, peripeții care mi-au rămas și azi în amintire.

Hehe! Primul sărut filmat a fost tot atunci! Pfff… Ce emoții! Cât de penibil mă simțeam! Și de data asta am avut noroc cu Cătălin, care a simțit că nu sunt prea în largul meu cu situația și a venit la mine și mi-a zis că nu e mare lucru, toți sunt actori, regizori și înțeleg că este vorba despre un rol.

A încheiat spunându-mi:

– Uite, eu, fiind fumător, îți promit că înainte de acea secvență voi lua gumă de mestecat ca să fie totul bine, că știu că tu nu fumezi. Ei? Vezi?

M-a pufnit râsul și chiar a fost totul ok la filmări.

Dar ce vorbesc? Echipa, colegii au fost minunați! Alina Chivulescu (cu care am mai jucat ulterior și în alte producții) este de o finețe rară, domnul Vasile Muraru (care era tatăl meu în film) m-a ajutat atât de mult! Domnul Mihai Coadă… o încântare să îl văd pe set și să învăț de la el firescul, naturalețea. Ionuț Iftimoaie, Cosmin Seleși, cu multă voie bună, și prietenie știau să creeze atmosfera de familie.

ioana3

Când credeam că totul este bine am trăit și prima experență de a citi minciuni despre mine în presă. Ieșise comunicatul oficial de la Pro Tv în care eram prezentată publicului larg. Acest articol exista și pe Internet. Fericită, am vrut să i-l arăt mamei. Am tastat numele meu și pe Google și când mi s-au afișat rezultatele am înghețat. Pe lângă acel comunicat o altă publicație făcuse un articol în care se spunea că eu am luat acel rol fiindcă aveam pile. Eram descrisă în niște termeni urâți și modalitatea de scris din artcol era una searbădă. Am plâns, m-am revoltat, voiam să știu cine și mai ales DE CE se scriu minciuni! După un timp însă mi-am dat seama că există oameni mediocri în toate domeniile și că până la urmă, mințind despre mine, cineva și-a luat salariul în acea lună. Am sperat să îi fi fost măcar de folos banii câștigați (pe nedrept).. Acum râd gândindu-mă la cât de naivă eram dar asta-i viața…învățăm 🙂

Tare greu mi-a fost să mă văd la televizor! Dintr-odată îmi dădeam seama că se uitau oamenii după mine pe stradă. Trăiești altfel viața când tot timpul te observă oamenii și ai senzația că ești într-un acvariu.

Prima astfel de întâmplare s-a petrecut într-un hypermarket, unde încercam să găsesc brânza dulce de vaci. Nu reușeam să dau de ea, așa că m-am dus la o doamnă de la raionul de lactate și am întrebat-o pe dumneaei.

  • Nu vă supărați, unde găsesc brânza de vaci?

După ce mă privește câteva secunde, doamna îmi răspunde cu o voce destul de tare:

  • Tu ești Gina de la “La bloc?”

În acea clipă cred că m-am înroșit ca racul. Simțeam că se întorc priviri și sunt ațintite asupra mea. Am schițat un zâmbet forțat și am îngăimat un “da” .

După ce mi-a cerut un autograf (primul din viața mea), m-a îndrumat la raionul corect. Greu cu vedetismele astea

Eh… dar când am jucat câteva secvențe cu o pereche de pantofi care erau cu un număr mai mic decât aveam nevoie?… Am insistat să fac asta, deoarece erau foarte frumoși și se potriveau de minune ținutei Ginei! La sfârșit aveam picioarele atât de umflate, încât nu mai ieșeau din pantofii respectivi! Dar a avut Gina o ținută de excepție? A avut!

Sunt multe întâmplări din acest proiect despre care aș putea povesti. Acestea sunt doar câteva. Mi-am propus să scriu despre fiecare proiect al meu și astfel să rămână prezent în amintirea mea și totodată să vă dau posibilitatea și vouă să cunoașteți un pic cum este la filmări, cum este în spatele camerelor de filmat și cum este viața actorilor.

GINA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *